Programa de educaţie a
GRĂDINIŢEI DE COPIII
(cu program normal)
aparţinând
Liceului Teologic Romano-Catolic
„Gróf Majláth Gusztáv Károly”
– cu sediul în Alba Iulia –
CUPRINS
2.1. Menirea grădiniţei romano-catolice
2.2. Principiile educative de bază ale Bisericii
3.1. Imaginea copilului
3.2. Imaginea grădiniţei catolice
4.1. Organizarea grupelor
4.2. Condiţiile personale
4.3. Condiţiile de dotare
4.4. Organizarea vieţii din grădiniţă
5.1. Sarcinile educaţiei din grădiniţă prin prisma educaţiei în limba maternă
5.2. Educarea la credinţă
5.3. Educaţia afectivă şi asigurarea procesului socializării
5.4. Formarea conduitei de viaţă sănătoase
5.5. Educarea copilului dezavantajat social
5.6. Educaţia raţională, realizarea educaţiei diferenţiate
6.1. Educarea la credinţă
6.2. Jocul
6.3. Poezia, povestea (basmul)
6.4. Cântecul, jocul cu cântec, muzica
6.5. Educaţia vizuală – Desenul, modelare, lucrul manual
6.6. Mişcarea – Gimnastica
6.7. Cunoaşterea mediului înconjurător
6.8. Activităţi cu caracter de muncă
6.9. Învăţarea
6.10. Caracteristicile dezvoltării la sfârşitul vârstei preşcolare
LEGISLAŢIA
Legi
Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului preşcolar aprobat cu O.M. nr.4464/7.09.2000
Documentele celui de-al II-lea Conciliu de la Vatican
Denumirea oficială a grădiniţei:
GRĂDINIŢA DE COPIII
al Liceului Teologic Romano-Catolic
„Gróf Majláth Gusztáv Károly”
(cu program normal)
Adresa precisă a grădiniţei: Alba Iulia, Str. Ferdinand I., nr. 38. – Jud. Alba
/Secretariat: 510009. Alba Iulia, Str. Păcii, nr. 4. – Tel. 0258-819869/
Data şi numărul Statutului:
– Aprobarea IŞJ Alba: 6530/24.02.2007. – aprobarea înfiinţării
– Autorizaţia de încredere –
Baza educaţiei creştine o constituie Biblia, în care Dumnezeu a grăit:
„Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră…” (Fac 1.26)
Acesta exprimă nemărginita dragoste a lui Dumnezeu faţă de omul creat cu posibilitate evolutivă. Omul este deschis către infinit, fiind o persoană unică. Este capabil să cunoască şi să formeze pe sine însuşi şi pe lume, având acea trimitere dumnezeiască, să identifice acele posibilităţi, care i-au fost dăruite de Dumnezeu cu ocazia creării sale.
Formarea personalităţii – umane începând de la copilărie, parcurgând pubertatea şi ajungând la tinereţe – constituie un proces lung. Oamenii fiecărei ere îşi au caracteristicile proprii, privind atât ariile vieţii şi ale culturii de care se interesează, sau în exemplele umane, ori în acele valori, la care sunt sensibili.
Omul – pe parcursul dezvoltării sale – se auto-sesizează, îşi cunoaşte semenii şi natura înconjurătoare. Descoperă libertatea sa personală prin trezirea conştiinţei sale, şi totodată dezvoltă în sinea lui simţul de răspundere. Progresul său corporal, sufletesc şi spiritual relevă sensul şi scopul vieţii sale: dezvoltarea spre binele semenilor săi a cadourilor individuale, primite de la Dumnezeu, astfel făcând să strălucească dragostea dumnezeiască pentru lumea creată.
Educaţia realizată în grădiniţă este puericentrică, şi ca urmare se străduieşte să dezvolte personalitatea copilului.
Întreaga zi a grădiniţei catolice, jocul, lucrul, însuşirea cunoştinţelor, formarea comunităţii se realizează printr-o optică de idei specială. Copilul este considerat cadoul lui Dumnezeu încredinţat nouă, acea comoară a părinţilor, a cărei valoare reală puţini o cunosc – această comoară relevându-se treptat pentru părinţi, prin munca de evanghelizare a grădiniţei catolice. Mulţi copii în grădiniţa catolică asimilează primele cunoştinţe religioase. Pornind de la particularităţile sale de vârstă, este important ca – iniţial – să cunoască iubirea lui Dumnezeu din exemplele de viaţă ale adulţilor (educatoare, doici) din preajmă.
MENIREA GRĂDINIŢEI ROMANO-CATOLICE
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. (Mt 28, 19–20)
Menirea grădiniţei romano-catolice către societate
Activitatea misionară a Bisericii este poruncită de însuşi Isus Cristos. Conducerea spre Dumnezeu a oamenilor, ajutarea lor spre mântuire, trebuie să constituie o trăsătură fundamentală a omului, care urmăreşte pe Cristos (Mt 5, 11–16). Cu toate că Biserica are 2000 de ani vechime, această sarcină trebuie să reînceapă în cazul fiecărui om.
Menirea Bisericii este propovăduirea Evangheliei, deci să facă cunoscută tuturor vestea cea bună a mântuirii. Evanghelia lui Isus Cristos conţine acea pretenţie să înrădăcineze în viaţa şi în sufletul oamenilor. Tocmai acesta este şi scopul educaţiei realizate de grădiniţa catolică.
Prezentul nostru duce lipsa unei ordine de valori stabile. Grădiniţa catolică – recunoscând prin lumina învăţăturii creştine menirea fundamentală a omului – doreşte să depună concomitent bazele personalităţii şi credinţei sănătoase. Omului este necesară educaţia morală adecvată, pe care se poate construi credinţa.
Prin îngrijirea legăturilor cu familiile copiilor, grădiniţa catolică poate ajuta din ce în ce mai mulţi oameni, să găsească adevăratele valori. Tocmai pentru acesta, unitatea noastră preşcolară este deschisă tuturor acelor familii, care acceptă spiritualitatea creştin-catolică a ei. În cazul familiilor de confesiune diferită de cea catolică, grădiniţa noastră respectă tradiţiile religioase proprii.
În cadrul Bisericii rolul grădiniţei catolice este din ce în ce mai însemnat. „Între mijloacele de realizare a educaţiei, credincioşii să acorde o mare importanţă şcolilor care, fără îndoială, sunt pentru părinţi principalul ajutor în îndeplinirea misiunii lor educative.”[1]
Ca oricare unitate de învăţământ şi de educaţie, şi grădiniţa catolică este dependentă de pedagogi. Poate atinge scopurile şi obiectivele propuse, dacă educatoarele şi chiar şi persoanele auxiliare sunt profund marcate de conştiinţa menirii creştin-catolice.
Grădiniţa noastră nu este numai o instituţie creştină, dar trebuie să aibă şi spiritualitate şi suflet catolice.
Creatorul a înzestrat fiecare copil cu diferite valori spirituale, sufleteşti şi somatice, care trebuiesc aduse la suprafaţă de toţi acei, care sunt responsabili faţă de copiii, aceştia din urmă neputând a fi formaţi nici de părinţi, nici de pedagogi „după chipul şi asemănarea proprie”, ci trebuie să identifice voinţa Părintelui Ceresc faţă de ei, ajutându-L în realizarea acesteia. Pe parcursul dezvoltării sale, copilul absoarbe cunoştinţele şi experienţele din anturajul său. Sarcina adultului, care se află în contact cu el, este de a crea un mediu prielnic, care-l ajută, îi activează creativitatea internă deschizând terenul pentru acceptarea cuvântului lui Dumnezeu. „Voi pune legea Mea înăuntrul lor, şi pe inimile lor voi scrie…” (Ier 31, 33)
2.1. Principiile educaţionale de bază ale Bisericii
Datoria şi dreptul de a educa îi revin dintr-un motiv special Bisericii, căreia Dumnezeu i-a încredinţat misiunea de a-i ajuta pe oameni să poată ajunge la plinătatea vieţii creştine. Deoarece adevărata educaţie trebuie să urmărească formarea integrală a persoanei umane în perspectiva scopului ei ultim, şi totodată a binelui comun al societăţii, copiii şi tinerii să fie astfel educaţi încât să-şi poată dezvolta în mod armonios calităţile fizice, morale şi intelectuale, să dobândească un desăvârşit simţ de responsabilitate şi o folosire corectă a libertăţii şi să fie pregătiţi să participe activ la viaţa socială. (C.D.C. – 794-795)
Dintre documentele celui de-al II-lea Conciliu de la Vatican Gravissimum Educationis Momentum scrie despre importanţa educaţiei catolice – precizând:
„În mod cu totul deosebit, îndatorirea de a educa revine Bisericii, nu numai pentru că trebuie să fie recunoscută că societatea umană este capabilă de educaţie, ci mai ales pentru că cere misiunea de a vesti tuturor oamenilor calea mântuirii, de a arăta credincioşilor viaţa lui Cristos şi de a-i ajuta cu solicitudine continuă să poată ajunge la plinătatea vieţii dumnezeieşti.”[2]
Grădiniţele de copiii şi şcolile catolice constituie părţi integrante menirii Bisericii, privind îndeosebi educaţia la credinţă. Biserica – prin unităţile sale de învăţământ – oferă omului zilelor noastre principiile sale educaţionale, îşi asumă în mod specific un rol important în dialogul cultural, înlesnind astfel dezvoltarea reală, care poate conduce la afirmaţia totală a fiecărui om.
Când pomenim despre educaţia catolică – vorbim despre trimiterea formulată de însuşi Isus Cristos –, ca urmare trebuiesc luate în considerare:
La întocmirea programei de activităţi a GRĂDINIŢEI DE COPIII al Liceului Teologic Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly” am luat în considerare următoarele:
– Sfânta Scriptură,
– Curriculum-ul naţional al învăţământului preşcolar,
– Secvenţele referitoare ale Codului de Drept Canonic,
– Principiile educaţiei preşcolare naţionale şi ale minorităţilor naţionale.
3.1. Imaginea copilului
„Pentru omul creştin copilul este darul lui Dumnezeu, o verigă a continuităţii vieţii umane. Va păşi în viaţă prin legile naturii şi moralităţii date de Dumnezeu, şi conform legilor date de Dumnezeu trebuie dezvoltat ca om. Comoară – fiind un boboc de viaţă provenind de la Dumnezeu, comoară – purtând suflet nemuritor.” (dr. Marczell Mihály)
3.2. Imaginea grădiniţei catolice
Grădiniţa catolică constituie veriga de pornire a învăţământului public. Este o instituţie sinestătătoare din punct de vedere profesional, cu un rol de completare a educaţiei primite de copil în sânul familiei, de la vârsta de 3 ani – până la intrarea în clasa I.
Grădiniţa noastră devine catolică – bineînţeles, la diferite niveluri – prin faptul, că toată comunitatea din unitate se conformează principiilor creştine. Din acest motiv învăţăturile evanghelice stau la baza educaţiei, devin o forţă de motivare internă, într-un cuvânt: finalitate.
Grădiniţa noastră consolidează spiritul familial, metodele educative bazându-se pe ideea prevenirii, cu conţinut de iubire şi încredere. Acestea presupun o neîntreruptă prezenţă educativă, care asigură într-o atmosferă plăcută dezvoltarea polivalentă şi armonioasă a preşcolarilor. Prezenţa efectivă are forţă de motivare la activităţi comune, la joacă, la dialog. Prin toate acestea se poate dezvolta la copii simţul respectului persoanelor din jur, acceptarea lor, iubirea şi stima. Educaţia face posibilă şi ajută dezvoltarea personalităţii copilului.
Totodată, grădiniţa noastră promovează valorile creştine, datinile şi obiceiurile poporului nostru, făcând posibilă moştenirea şi asimilarea acestor valori în viaţa sufletească, spirituală şi raţională a copiilor. Grădiniţa noastră este de fapt o părticică a Bisericii, care depăşeşte hotarele propriului popor, considerând întreaga omenire o familie mare, în care toţi suntem fraţi şi surori, şi care pune în evidenţă prosperitatea persoanei, şi diversitatea în unitate. Idealul nostru uman: fundamentarea vieţii măsurate prin Isus Cristos.
ALE ACTIVITĂŢII ŞI VIEŢII DIN GRĂDINIŢĂ
4.1. Organizarea grupelor
În grădiniţa noastră sunt grupe eterogene organizate pe următoarele criterii socio-psihologice:
Înlesnirea socializării:
– Acest model de organizare a grupelor este mai aproape de viaţa cotidiană şi cea familială, şi face posibilă o acomodare mai uşoară a noilor veniţi în grupe. Această organizare se realizează ţinând cont de doleanţele părinţilor şi de necesităţile copilului – în comun acord cu educatoarele. Acomodarea la noile condiţii se realizează mai repede şi mai uşor, fraţii şi copii mai mari contribuind la înlesnirea socializării. Se scurtează perioada de acomodare, noii veniţi ajungând în comunităţi cu sistem de obiceiuri deja bine format, în interiorul cărora cei mici pot vedea şi pot imita activitatea celor mai în vârstă – astfel însuşind mai repede aspectele vieţii de grădiniţă.
– Îndeosebi la fraţi, dar şi în alte cazuri, ocazional putem observa o atracţie exagerată faţă de fratele mai mare, sau din partea acestuia alinarea pronunţată a fratelui mai mic. În aceste cazuri funcţia educativă a educatoarei va creşte semnificativ, favorizând găsirea proporţionalităţii sănătoase. În cazul grupelor eterogene preşcolarii care urmează să intre în clasa întâi, nu sunt trecuţi în grupe separate.
– Sunt date condiţiile pentru imitare şi pentru urmărirea modelelor printre copii, ei devenind mai sinestătători, iar învăţarea socială are randament mai ridicat. Se reduce esenţial numărul cazurilor conflictuale în grupele eterogene, printre preşcolarii de diferite vârste, dat fiind faptul, că ei dau reciproc exemple pentru atenuarea diferendelor.
– Fraţii, prietenii, cunoştinţele pot deveni membrii aceleiaşi grupe. Cel mai în vârstă exercită iubirea ocrotitoare, cel mic va simţi siguranţă, şi amândoi vor trăi concomitent sentimentul de comuniune. Sentimente asemănătoare le pot trăi şi copii unici, care-i ajută în formarea comportamentului de corectă autoevaluare.
– Copilul face cunoştinţă pe parcursul procesului asumării rolurilor cu diferitele situaţii de ierarhizare.
– Printre copii de diferite vârste imaginea de sine se diferenţiază mai repede, conştiinţa de sine se dezvoltă mai bine.
Dezvoltarea empatiei
– Vor învăţa să se acomodeze, să se comporte în comunitatea de vârstă eterogenă, se dezvoltă competenţele empatice ale copilului, ca urmare, vor accepta diferenţele personale ca fiind de sine înţelese.
– Se formează aptitudinea de acomodare la diferite roluri, şi în procesul de conlucrare cu ceilalţi din grupă, se dezvoltă competenţele de iniţiativă, organizatorică şi de conducere.
– Coexistenţa diferitelor niveluri ale legăturilor comunitare ajută copii să devină sinestătători, să găsească modurile adecvate de comportare, şi de rezolvare a conflictelor.
Formarea competenţelor comunicative
– În cadrul grupei eterogene constituie o puternică motivaţie exemplele de exprimare orală venite din partea celor mai în vârstă. Siguranţa şi curajul de exprimare a preşcolarilor mai în vârstă îndeamnă la imitare pe cei mici – şi pe acei, care se confruntă cu greutăţi, probleme şi inhibiţii. Se formează mai repede disciplina de vorbire, pentru că preşcolarii o vor învăţa reciproc.
– În cadrul grupelor eterogene se poate rezolva educarea integrală – în mijlocul preşcolarilor sănătoşi – a copiilor cu deficienţe mintale mai puţin severe.
– Membrii grupelor pot participa în comun în unele activităţi (mici meserii, activităţi vizuale, jocuri de dramă, cunoaşterea instrumentelor muzicale, teatru de păpuşi, jocuri stimulative, concursuri de gimnastică, dans pentru copii, excursii, piese de teatru comune.
Dirijarea grupelor eterogene constituie o sarcină cu totul nouă pentru educatoare. Ca urmare trebuie să aibă competenţe empatice în mod sporit, deoarece trebuie să se conformeze deodată lumii afective a preşcolarilor de 3-7 ani. O problemă esenţială a grupei eterogene este asigurarea atmosferei sănătoase şi a colaborării armonioase dintre membrii grupului. Pe aceasta bază principiul director trebuie să fie asigurarea egalităţii în drepturi şi obligaţii în cazul fiecărui copil component al grupului respectiv, să nu deranjeze unul pe altul, să nu fie nici unul spre detrimentul altuia. Preşcolarul mai în vârstă îl poate ajuta pe cel mic, dacă acceptă această sarcină – şi ca să accepte, în acest sens îl poate motiva educatoarea care îşi validează funcţia sa educativă –, dar acest ajutor nu trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Să nu oblige educatoarea pe cei mai în vârstă să facă acele lucruri, care ar fi obligaţiile celor mici. Ca atare trebuie să se fortifice sentimentul iubirii de ocrotire, de întrajutorare printre preşcolari.
La formarea grupelor trebuie luat în considerare:
– numărul copiilor de aceeaşi vârstă din grupă trebuie să fie proporţional, ca preşcolarii să aibă posibilitatea de a găsi prieteni, colegi de joacă, în scopul echilibrării diferenţelor cauzate de diferitele particularităţi de vârstă;
4.2.Condiţiile personale
Imaginea noastră despre pedagog:
Pedagogul (educatoarea) instituţiei noastre este un creştin autentic, caracterizat prin optimism pedagogic, respect faţă de părinţi şi acea formă de iubire a copiilor, care pune în evidenţă înţelegerea, compasiunea, acceptarea, întrajutorarea. În acest sens putem afirma că educatoarele noastre sunt bine pregătite psihopedagogic, sunt receptive la utilizarea metodelor şi strategiilor noi, moderne. Ele sunt preocupate în permanenţă de întărirea credinţei, de autoperfecţionare şi de a participa la diferitele cursuri de specialitate. Totodată cunosc temeinic documentele curriculare în vigoare, şi activează în privinţa conceperii pozitive a valenţelor personale. Ele oferă „talanţii” primiţi de la Dumnezeu şi cunoştinţele asimilate comunităţii noastre, spre propăşirea acesteia.
4.3.Condiţiile de dotare
Edificiul grădiniţei noastre serveşte în mod optim şi în siguranţă vieţii şi activităţii preşcolarilor. Ne-am străduit, ca anturajul să radieze un sentiment de ordine, calm şi armonie.
Încăperile folosite pentru activităţile grupelor, băile, vestiarele sunt amenajate astfel, ca să prevină posibilităţile de accidentare, asigură o atmosferă familială. În curtea grădiniţei diferitele ustensile mobile şi fixate fac posibile mişcările diverse, joaca, gimnastica – contribuind astfel la dezvoltarea armonioasă corporală a copiilor.
Înzestrarea, aranjarea încăperilor grupelor demonstrează personalitatea educatoarelor, conştiinciozitatea lor faţă de procesul educativ. Obiectele şi instrumentele din dotare sunt confecţionate din materiale naturale. Culorile şi formele armonioase ajută interiorizarea nevoii estetice. Posibilităţile de transformare cu uşurinţă a interiorului servesc dezvoltarea creativităţii copiilor. Instrumentele de joacă contribuie la dezvoltarea preşcolarilor şi sunt adecvate activităţilor şi conţinuturilor. Biblioteca grădiniţei noastre numără cărţi valoroase de literatură pentru copiii şi de specialitate pentru pedagogi; este îmbogăţită încontinuu cu ediţii, apariţii noi. Înzestrarea tehnică este bună: grădiniţa având calculatoare, aparat de copiere (xerox), televizoare, radiocasetofoane, videorecordere. În cazul dotării luăm în considerare posibilităţile date de dezvoltarea înzestrării şi înaintăm proiecte către diferitele fundaţii.
4.4 Organizarea vieţii din grădiniţă
Organizăm timpul didactic petrecut de copii în grădiniţă conform nevoilor lor fiziologice. Orarul conferă perioade de timp adecvate principalei forme de activitate a preşcolarului – joaca. Activitatea didactică adâncită o favorizăm printr-un orar cu caracter continuu, fluent, flexibil, cuprinzător pentru întreaga perioadă petrecută în grădiniţă. Pentru satisfacerea nevoii de mişcare a copiilor asigurăm timp adecvat mişcărilor şi jocurilor comune.
PERIOADA | DENUMIREA ACTIVITĂŢILOR |
07.30-08.45 | – Joc liber, dezvoltare integrată în jocuri, dezvoltarea competenţelor conform nevoilor personale |
08.45-09.00 | – Gimnastica de dimineaţă |
09.00-09.15 | – WC – spălarea mâinilor |
09.15-09.45 | – micul dejun, spălarea dinţilor |
09.45-10.00 | – educaţie religioasă, asigurarea condiţiilor pentru liniştire (meditaţie)
activitate liberă programată – activităţi personale şi de micro-grup integrate în joacă, dezvoltare, joc liber |
10.00-11.00 | Activităţi legate programate:
· Prelucrarea unor impresii, trăiri, experienţe din anturajul nostru · Dezvoltarea vorbirii o Poezii, basme · Însuşirea cunoştinţelor de bază matematice – dezvoltarea gândirii logice · Cântul, muzica, jocuri cu cântec – dezvoltarea simţului ritmic · Desen, modelare, lucru manual, scris – dezvoltarea dibăciei manuale o Dezvoltarea competenţelor specifice prin activitate personală şi în grup · Educaţia fizică zilnică sau educaţia fizică obligatorie (în sală, în sala de gimnastică, sau în aer liber) · Trăirile emotive din lumea înconjurătoare, observarea mediului |
11.00-12.00 | Activităţi nelegate programate:
· Activităţi individuale şi în grupuri mici integrate în joacă · Activităţi solicitate de copii – joc liber |
12.00-12.20 | · Poveste |
12.20-12.30 | · Joaca şi îmbrăcarea – până la sosirea părinţilor |
Conţinuturile activităţilor sunt date de schimbările anotimpurilor, viaţa plantelor – animalelor – oamenilor, sărbătorile anului liturgic.
În cursul cunoaşterii mediului înconjurător contribuim la formarea viziunii copiilor în legătură cu: cantitate, formă, dimensiune, aspecte privind timpul – planul – spaţiul.
Orarul săptămânal nu reprezintă activităţi zilnice, ci – prelucrarea impresiilor, trăirilor, cunoştinţelor, experienţelor – pe teme date, prin diferitele arii curriculare de activitate. Mărimea timpului didactic alocat depinde de importanţa temelor respective, dimensiunile lor, interesul arătat de copii faţă de temele respective.
Prelucrarea unei teme se realizează conform următorului model:
Despre lucruri, situaţii reale, despre mediul înconjurător |
Prin fapte active |
Prin joacă |
Prin relaţia cu Dumnezeu | Sărbători /
prin sărbătorire |
Prin conversaţie | Prin întâmplări şi basme |
Prin joacă |
Prin activităţi creative/lucru manual/desen | Prin cântec/muzică |
Prin mişcare |
4.3.1. Documentele scrise ale grădiniţei noastre
– Legea Învăţământului
– Programa naţională de bază a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copiii
– Programa locală a activităţilor instructiv-educative ale Grădiniţei de Copiii al Liceului
Teologic Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly” (cu program normal)
– Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului preşcolar
– Proiectări didactice anuale
– Programa instructiv-educativă a grupelor de copiii
– Programa anuală, proiectarea activităţilor ale directorului instituţiei
– Registrul de înscriere
Scopul evaluării şi a verificării este dezvoltarea şi ajutorarea exerciţiului pedagogic, dezvoltarea educaţiei credincioase.
Ariile: verificarea condiţiilor activităţii educative, urmărirea programei educative locale, verificarea şi analizarea documentelor.
În munca noastră este importantă evaluarea obiectivă, circumspectivă, pe baze faptice, concepută şi realizată în mod constructiv. Pe parcursul analizării muncii practice un punct de vedere primordial îl constituie respectarea muncii individuale şi sinestaătătoare, asigurarea libertăţii metodice, întărirea pozitivă.
.
4.3.2. Sarcini privind ocrotirea copilului
Situaţia socio-materială a familiilor copiilor grădiniţei noastre se distribuie aproape în mod egal în două: cei cu o stare materială bună, respectiv cei cu stare materială precară. În cazul copiilor noi, deja la înscriere ne informăm printr-o Foaie personală despre situaţia socio-materială a familiei, din care provine copilul. Principalele sarcini ale noastre sunt: prevenţia, întrajutorarea umană, înţelegerea şi consilierea.
4.3.3. Legătura dintre grădiniţă şi familie
Grădiniţa noastră îşi propune continuarea educaţiei din familie, şi – în strânsă legătură cu familia – realizarea educaţiei religioase la nivelul adecvat particularităţilor de vârstă. Continuarea educaţiei religioase presupune o iniţiere prealabilă în acest sens în familie. Educaţia religioasă începe deja la vârstă fragedă, atunci, când copilul interiorizează iubirea lui Dumnezeu – prin forme de comportament transcendentale trăite în / de familie. Din acest motiv depinde activitatea educativă a noastră de viaţa religioasă a familiilor. Prestaţia educativă în domeniul religios va da randament numai atunci, dacă se referă la educaţia totală, generală.
Despre dezvoltarea individuală a copilului ne consfătuim în permanenţă cu părinţii. Este importantă în acest sens luarea în consideraţie a „sensibilităţii de problemă”, caracterul umanitar al rezolvării de probleme, ajutorul anticipativ, înţelegerea şi încrederea reciproce.
Formele ţinerii legăturii cu familia:
– înscrierea copilului, ca prima formă a legăturii
– acomodarea, când părinţii vor cunoaşte îndeaproape viaţa din grădiniţă
– vizite la familii
– conversaţii individuale – în cadrul orelor de audienţe, sau în mod spontan
– şedinţe cu părinţii
– festivităţi ocazionate de sărbători bisericeşti – sau festivităţi din grădiniţă
– activităţi în timpul liber, excursii
Obiective educative:
– Dezvoltarea imaginii lui Dumnezeu în sufletul copilului – pe baza exemplului de viaţă şi comportament al pedagogului creştin
– Iubirea necondiţionată
– Relaţia cu lumea creată – ocrotirea acestei lumi
– Fundamentarea vieţii practice credincioase creştine:
– Educaţia creştin-cetăţenească
Sarcini:
– ca o continuare a educaţiei religioase realizate în familie – întărirea şi extinderea valorilor creştine
– formarea de idee despre iubirea lui Dumnezeu
– formarea şi dezvoltarea competenţelor de „admirare a lumii create”
– bucuria, recunoştinţa, respectul, ocrotirea
– experimentarea vieţii creştine pe parcursul vieţii din grădiniţă:
– imaginea omului creştin răspunzător, formarea şi exersarea simţului de răspundere
5.1. Sarcinile educaţiei din grădiniţă prin prisma educaţiei în limba maternă
Educaţia individuală şi colectivă a limbii materne
o iniţierea exprimării verbale prin joacă
o pornirea comunicaţiei elementare
o diferenţiere de sunet
o îmbogăţirea vocabularului
o pronunţia corectă
o îndrumarea comunicaţiei în familie şi sprijinirea pedagogică a acesteia
o coordonarea vorbirii şi a mişcării
5.2. Educarea la credinţă
5.3. Educaţia afectivă şi asigurarea procesului socializării
(Educaţia morală, educaţia comunitară)
5.4. Formarea conduitei sănătoase de viaţă
(Întărirea sănătăţii corporale a copilului, asigurarea confortului.)
5.5. Educarea copilului dezavantajat social (Integrarea copiilor cu nevoi speciale)
Realizarea şi menţinerea relaţiilor interpersonale:
Realizarea contactului verbal:
Tehnici de rezolvare a conflictelor:
5.6. Educaţia raţională, realizarea educaţiei diferenţiate
(Însuşirea conştientă a competenţelor şi deprinderilor – conform ritmului dezvoltării individuale)
Competenţe cognitive:
relaţia „parte-întreg”)
Competenţe de comunicare:
– Cu luarea în considerare a nivelului de dezvoltare a capacităţii de percepţie a copiilor.
6.1. Educarea la credinţă
Credinţa este darul lui Dumnezeu
o observarea
o siguranţa afectivă
o atmosferă iubitoare – acceptare
o sentimentul unităţii
o trăirea mai departe a credinţei după intrarea la şcoală
o atragerea familiilor în viaţa comunităţii bisericeşti locale
o constituie forţă de menţinere rugăciunea, munca şi distracţia în comun
o educaţia la credinţă împleteşte în întregime viaţa din grădiniţă
o modul de salut
o conversaţia sufletească zilnică
o rugăciune înainte şi după mese
o vizitarea bisericilor
o joacă
o rugăciune înainte de plecare
o Sărbătorile de Crăciun
o Sărbătorile de Paşti
o /Pregătind de sărbători săvârşirea de fapte bune/
o Vizitarea bisericilor, cunoştinţă cu instrumentele liturgice
o Însuşirea comportamentului corect cu ocazia vizitării bisericilor
o Participare la slujbe în comun cu familiile copiilor
o Învăţarea rugăciunilor
Educaţia morală (educaţie comunitară şi individuală, educaţie familială, virtuţile creştine)
o Activităţi dătătoare de trăiri emoţionale comune
o Fundamentarea şi formarea trăsăturilor de morală creştină
/compasiune, întrajutorare, dărnicie, atenţie, voinţă/
o Întărirea sentimentului de siguranţă /iubire necondiţionată, sentimentul acceptării/
Din privinţa dezvoltării comportamentului copilului constituie un model comportamentul personalului din grădiniţă.
Sărbători şi aniversări
Sarcină:
o Învăţarea modului de a sărbători
o Încărcarea sărbătorilor cu conţinut afectiv
o Scoaterea zilei de sărbătoare dintre zilele obişnuite
o Pregătirea adecvată a sărbătorilor
6.2. Jocul
Jocul este activitatea cea mai importantă a copilăriei, cu un caracter benefic din privinţa dezvoltării copiilor, şi totodată activitatea cea mai eficace a educaţiei din perioada preşcolară.
Scopul: educarea copiilor sensibili la valorile creştine, creativi, cu aptitudini de acomodare şi de acceptare a colegilor din grupă, activi, înţelegători şi menţinători ai sarcinilor primite.
Conţinutul jocului
Dezvoltarea relaţiilor sociale şi a conţinutului de joc la preşcolari de vârsta 3-6-8 ani:
Cadrul organizatoric
Să existe: – loc
– timp
– atmosferă calmă
– instrumente de joc
Jocul practic sau jocul de funcţie:
Jocuri constructive
Jocuri de rol
/provine din jocul practic, redă trăirea emotivă, imită adulţii sau colegii de grup, contribuie la formarea comunităţii şi a comportamentului, oglindeşte personalitatea, realizează specificităţi locale/
Jocuri de reguli
/acomodare – conformare la reguli, însuşirea formelor corecte de comportament, relaţia cu grupul şi relaţiile reciproce/
Meşteriri – Dibăciri
/bucuria creării, dezvoltarea creativităţii, relaţii sociale, dezvoltări motorice fine/
Teatru de păpuşi, dramatizare
/capacitatea de acomodare, competenţa de vorbire, autoevaluarea, cunoaşterea de sine/
6.3. Poezia, povestea (basmul)
6.4. Cântecul, jocul cu cântec, muzica
6.5. Educaţia vizuală – Desenul, modelare, lucrul manual
6.6. Mişcarea – Gimnastica
6.7. Cunoaşterea mediului înconjurător
6.8. Activităţi cu caracter de muncă
Scopul: fundamentarea respectului faţă de muncă, preţuirea rezultatelor, iubirea faţă de omul muncitor.
o îmbrăcarea
o igiena corporală
o operaţiuni legate de mese
o activitatea de copil de serviciu
o sarcini permanente legate de viaţa grupului
o asigurarea ordinii în mediul înconjurător
o ajutarea adultului, ajutorarea reciprocă, ajutarea celor mici
o îndeplinirea altor sarcini
o la sala grupei
o în curte
o în preajma grădiniţei
6.9. Învăţarea
Învăţarea este nu numai însuşirea cunoştinţelor folositoare din punct de vedere social, ci şi trăirea polivalentă a siguranţei şi reciprocităţii, a acceptorii şi a faptului că eşti acceptat.
/întrebări frecvente, atenţie la micile modificări ale anturajului, atenţie concentrată, memorie deosebită, capacitate de imaginaţie şi originalitate/
6.10. Caracteristicile dezvoltării la sfârşitul vârstei preşcolare
o Nivelul dezvoltării somatice (schimbarea siluetei, capacitatea de împovărare, mişcarea armonioasă, coordonată, capacitatea de satisfacere conştientă a nevoilor corporale)
o Nivelul dezvoltării competenţelor sufleteşti (echilibrat sufleteşte, cunoaşte regulile generale ale comportamentului, sunt îndeajuns dezvoltate competenţele necesare învăţării – întipărirea voită şi atenţia –, are capacitate comunicativă adecvată, are cunoştinţe elementare despre sine şi despre anturajul său natural şi social)
o Nivelul dezvoltării competenţelor psihirelaţionale – sociale (maturitate socială – acceptarea, colaborarea, relaţionarea – capacitatea de acomodare, conştiinţa de sarcină în formare, existenţa caracteristicilor necesare acumulării de cunoştinţe)
Scopul: descoperirea pe parcursul prevenţiei a faptelor şi motivelor, care pot periclita sau împiedica dezvoltarea copiilor.
Puncte de vedere necesare evaluării anuale a situaţiei copiilor preşcolari:
Puncte de vedere care examinează motivele de periclitare ale copiilor:
o Deficienţe educative
o Situaţie familială criminală
o Condiţii precare de locuit
o Motive de sănătate
o Motive existente în personalitatea copilului
o Motive materiale
o Legături familiale stricate
o Viaţa se decurge în plină stradă
o Viaţa se decurge în magazinul de băuturi sau în cârciumă
o Obligarea la cerşit
o Oameni fără locuinţă, ocupanţi abuzivi de locuinţă
o Consumare de droguri
o Tratament psihiatric
o Şomaj
o Relaţii conjugale schimbătoare
Este necesară ţinerea legăturii cu:
[1] Codul de Drept Canonic (C.D.C. 796.1.)
[2] Conciliul II. de la Vatican – „Gravissimum Educationis Momentum”(G.E.3.)
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Duis eu libero scelerisque ligula sagittis faucibus eget quis lacus.
Suspendisse sodales sed orci ac feugiat.