3. „COPIII LUI DUMNEZEU” – ASPECTUL GRĂDINIŢEI CATOLICE

3.1. Imaginea copilului

„Pentru omul creştin copilul este darul lui Dumnezeu, o verigă a continuităţii vieţii umane. Va păşi în viaţă prin legile naturii şi moralităţii date de Dumnezeu, şi conform legilor date de Dumnezeu trebuie dezvoltat ca om. Comoară – fiind un boboc de viaţă provenind de la Dumnezeu, comoară – purtând suflet nemuritor.” (dr. Marczell Mihály)

• În dezvoltarea personalităţii copilului un rol hotărâtor îl are anturajul personal şi cel de dotare.
• Educaţia preşcolară este puericentrică, dezvoltând personalitatea întreagă – prin:

• • educaţia  religioasă
  • formarea unei conduite sănătoase de viaţă
  • educaţia afectivă
  • asigurarea procesului de socializare
  • dezvoltarea raţiunii
  • îndeplinirea nevoilor somatice şi sufleteşti

 

3.2. Imaginea grădiniţei catolice

Grădiniţa catolică constituie veriga de pornire a învăţământului public. Este o instituţie sinestătătoare din punct de vedere profesional, cu un rol de completare a educaţiei primite de copil în sânul familiei, de la vârsta de 3 ani – până la intrarea în clasa I.

Grădiniţa noastră devine catolică – bineînţeles, la diferite niveluri – prin faptul, că toată comunitatea din unitate se conformează principiilor creştine. Din acest motiv învăţăturile evanghelice stau la baza educaţiei, devin o forţă de motivare internă, într-un cuvânt: finalitate.

Grădiniţa noastră consolidează spiritul familial, metodele educative bazându-se pe ideea prevenirii, cu conţinut de iubire şi încredere. Acestea presupun o neîntreruptă prezenţă educativă, care asigură într-o atmosferă plăcută dezvoltarea polivalentă şi armonioasă a preşcolarilor. Prezenţa efectivă are forţă de motivare la activităţi comune, la joacă, la dialog. Prin toate acestea se poate dezvolta la copii simţul respectului persoanelor din jur, acceptarea lor, iubirea şi stima. Educaţia face posibilă şi ajută dezvoltarea personalităţii copilului.

Totodată, grădiniţa noastră promovează valorile creştine, datinile şi obiceiurile poporului nostru, făcând posibilă moştenirea şi asimilarea acestor valori în viaţa sufletească, spirituală şi raţională a copiilor. Grădiniţa noastră este de fapt o părticică a Bisericii, care depăşeşte hotarele propriului popor, considerând întreaga omenire o familie mare, în care toţi suntem fraţi şi surori, şi care pune în evidenţă prosperitatea persoanei, şi diversitatea în unitate. Idealul nostru uman: fundamentarea vieţii măsurate prin Isus Cristos.

 

4. PRINCIPIILE ORGANIZATORICE

ALE ACTIVITĂŢII ŞI VIEŢII DIN GRĂDINIŢĂ

4.1. Organizarea grupelor

În grădiniţa noastră sunt grupe eterogene organizate pe următoarele criterii socio-psihologice:

Înlesnirea socializării:

–          Acest model de organizare a grupelor este mai aproape de viaţa cotidiană şi cea familială, şi face posibilă o acomodare mai uşoară a noilor veniţi în grupe. Această organizare se realizează ţinând cont de doleanţele părinţilor şi de necesităţile copilului – în comun acord cu educatoarele. Acomodarea la noile condiţii se realizează mai repede şi mai uşor, fraţii şi copii mai mari contribuind la înlesnirea socializării. Se scurtează perioada de acomodare, noii veniţi ajungând în comunităţi cu sistem de obiceiuri deja bine format, în interiorul cărora cei mici pot vedea şi pot imita activitatea celor mai în vârstă – astfel însuşind mai repede aspectele vieţii de grădiniţă.

–          Îndeosebi la fraţi, dar şi în alte cazuri, ocazional putem observa o atracţie exagerată faţă de fratele mai mare, sau din partea acestuia alinarea pronunţată a fratelui mai mic. În aceste cazuri funcţia educativă a educatoarei va creşte semnificativ, favorizând găsirea proporţionalităţii sănătoase. În cazul grupelor eterogene preşcolarii care urmează să intre în clasa întâi, nu sunt trecuţi în grupe separate.

–          Sunt date condiţiile pentru imitare şi pentru urmărirea modelelor printre copii, ei devenind mai sinestătători, iar învăţarea socială are randament mai ridicat. Se reduce esenţial numărul cazurilor conflictuale în grupele eterogene, printre preşcolarii de diferite vârste, dat fiind faptul, că ei dau reciproc exemple pentru atenuarea diferendelor.

–          Fraţii, prietenii, cunoştinţele pot deveni membrii aceleiaşi grupe. Cel mai în vârstă exercită iubirea ocrotitoare, cel mic va simţi siguranţă, şi amândoi vor trăi concomitent sentimentul de comuniune. Sentimente asemănătoare le pot trăi şi copii unici, care-i ajută în formarea comportamentului de corectă autoevaluare.

–          Copilul face cunoştinţă pe parcursul procesului asumării rolurilor cu diferitele situaţii de ierarhizare.

Formarea imaginii de sine

–          Printre copii de diferite vârste imaginea de sine se diferenţiază mai repede, conştiinţa de sine se dezvoltă mai bine.

 

Dezvoltarea empatiei

–          Vor învăţa să se acomodeze, să se comporte în comunitatea de vârstă eterogenă, se dezvoltă competenţele empatice ale copilului, ca urmare, vor accepta diferenţele personale ca fiind de sine înţelese.

–          Se formează aptitudinea de acomodare la diferite roluri, şi în procesul de conlucrare cu ceilalţi din grupă, se dezvoltă competenţele de iniţiativă, organizatorică şi de conducere.

–          Coexistenţa diferitelor niveluri ale legăturilor comunitare ajută copii să devină sinestătători, să găsească modurile adecvate de comportare, şi de rezolvare a conflictelor.

 

Formarea competenţelor comunicative

–          În cadrul grupei eterogene constituie o puternică motivaţie exemplele de exprimare orală venite din partea celor mai în vârstă. Siguranţa şi curajul de exprimare a preşcolarilor mai în vârstă îndeamnă la imitare pe cei mici – şi pe acei, care se confruntă cu greutăţi, probleme şi inhibiţii. Se formează mai repede disciplina de vorbire, pentru că preşcolarii o vor învăţa reciproc.

–          În cadrul grupelor eterogene se poate rezolva educarea integrală – în mijlocul preşcolarilor sănătoşi – a copiilor cu deficienţe mintale mai puţin severe.

–          Membrii grupelor pot participa în comun în unele activităţi (mici meserii, activităţi vizuale, jocuri de dramă, cunoaşterea instrumentelor muzicale, teatru de păpuşi, jocuri stimulative, concursuri de gimnastică, dans pentru copii, excursii, piese de teatru comune.

Dirijarea grupelor eterogene constituie o sarcină cu totul nouă pentru educatoare. Ca urmare trebuie să aibă competenţe empatice în mod sporit, deoarece trebuie să se conformeze deodată lumii afective a preşcolarilor de 3-7 ani. O problemă esenţială a grupei eterogene este asigurarea atmosferei sănătoase şi a colaborării armonioase dintre membrii grupului. Pe aceasta bază principiul director trebuie să fie asigurarea egalităţii în drepturi şi obligaţii în cazul fiecărui copil component al grupului respectiv, să nu deranjeze unul pe altul, să nu fie nici unul spre detrimentul altuia. Preşcolarul mai în vârstă îl poate ajuta pe cel mic, dacă acceptă această sarcină – şi ca să accepte, în acest sens îl poate motiva educatoarea care îşi validează funcţia sa educativă –, dar acest ajutor nu trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Să nu oblige educatoarea pe cei mai în vârstă să facă acele lucruri, care ar fi obligaţiile celor mici. Ca atare trebuie să se fortifice sentimentul iubirii de ocrotire, de întrajutorare printre preşcolari.

La formarea grupelor trebuie luat în considerare:

–        numărul copiilor de aceeaşi vârstă din grupă trebuie să fie proporţional, ca preşcolarii să aibă posibilitatea de a găsi prieteni, colegi de joacă, în scopul echilibrării diferenţelor cauzate de diferitele particularităţi de vârstă;

 

4.2.Condiţiile personale

Imaginea noastră despre pedagog:

Pedagogul (educatoarea) instituţiei noastre este un creştin autentic, caracterizat prin optimism pedagogic, respect faţă de părinţi şi acea formă de iubire a copiilor, care pune în evidenţă înţelegerea, compasiunea, acceptarea, întrajutorarea. În acest sens putem afirma că educatoarele noastre sunt bine pregătite psihopedagogic, sunt receptive la utilizarea metodelor şi strategiilor noi, moderne. Ele sunt preocupate în permanenţă de întărirea credinţei, de autoperfecţionare şi de a participa la diferitele cursuri de specialitate. Totodată cunosc temeinic documentele curriculare în vigoare, şi activează în privinţa conceperii pozitive a valenţelor personale. Ele oferă „talanţii” primiţi de la Dumnezeu şi cunoştinţele asimilate comunităţii noastre, spre propăşirea acesteia.

 

4.3.Condiţiile de dotare

Edificiul grădiniţei noastre serveşte în mod optim şi în siguranţă vieţii şi activităţii preşcolarilor. Ne-am străduit, ca anturajul să radieze un sentiment de ordine, calm şi armonie.

Încăperile folosite pentru activităţile grupelor, băile, vestiarele sunt amenajate astfel, ca să prevină posibilităţile de accidentare, asigură o atmosferă familială. În curtea grădiniţei diferitele ustensile mobile şi fixate fac posibile mişcările diverse, joaca, gimnastica – contribuind astfel la dezvoltarea armonioasă corporală a copiilor.

Înzestrarea, aranjarea încăperilor grupelor demonstrează personalitatea educatoarelor, conştiinciozitatea lor faţă de procesul educativ. Obiectele şi instrumentele din dotare sunt confecţionate din materiale naturale. Culorile şi formele armonioase ajută interiorizarea nevoii estetice. Posibilităţile de transformare cu uşurinţă a interiorului servesc dezvoltarea creativităţii copiilor. Instrumentele de joacă contribuie la dezvoltarea preşcolarilor şi sunt adecvate activităţilor şi conţinuturilor. Biblioteca grădiniţei noastre numără cărţi valoroase de literatură pentru copiii şi de specialitate pentru pedagogi; este îmbogăţită încontinuu cu ediţii, apariţii noi. Înzestrarea tehnică este bună: grădiniţa având calculatoare, aparat de copiere (xerox), televizoare, radiocasetofoane, videorecordere. În cazul dotării luăm în considerare posibilităţile date de dezvoltarea înzestrării şi înaintăm proiecte către diferitele fundaţii.

 

4.4     Organizarea vieţii din grădiniţă

Organizăm timpul didactic petrecut de copii în grădiniţă conform nevoilor lor fiziologice. Orarul conferă perioade de timp adecvate principalei forme de activitate a preşcolarului – joaca. Activitatea didactică adâncită o favorizăm printr-un orar cu caracter continuu, fluent, flexibil, cuprinzător pentru întreaga perioadă petrecută în grădiniţă. Pentru satisfacerea nevoii de mişcare a copiilor asigurăm timp adecvat mişcărilor şi jocurilor comune.

 

PROGRAMA GENERALĂ A ORARULUI SĂPTĂMÂNAL

 

PERIOADA	DENUMIREA ACTIVITĂŢILOR
07.30-08.45	– Joc liber, dezvoltare integrată în jocuri, dezvoltarea competenţelor conform nevoilor personale
08.45-09.00	– Gimnastica de dimineaţă
09.00-09.15	– WC – spălarea mâinilor
09.15-09.45	– micul dejun, spălarea dinţilor
09.45-10.00	– educaţie religioasă, asigurarea condiţiilor pentru liniştire (meditaţie) activitate liberă programată – activităţi personale şi de micro-grup integrate în joacă, dezvoltare, joc liber
10.00-11.00	Activităţi legate programate: ·    Prelucrarea unor impresii, trăiri, experienţe din anturajul nostru ·    Dezvoltarea vorbirii o  Poezii, basme ·    Însuşirea cunoştinţelor de bază matematice – dezvoltarea gândirii logice ·    Cântul, muzica, jocuri cu cântec – dezvoltarea simţului ritmic ·    Desen, modelare, lucru manual, scris – dezvoltarea dibăciei manuale o  Dezvoltarea competenţelor specifice prin activitate personală şi în grup ·      Educaţia fizică zilnică sau educaţia fizică obligatorie (în sală, în sala de gimnastică, sau în aer liber) ·      Trăirile emotive din lumea înconjurătoare, observarea mediului
11.00-12.00	Activităţi nelegate programate: ·    Activităţi individuale şi în grupuri mici integrate în joacă ·    Activităţi solicitate de copii – joc liber
12.00-12.20	·    Poveste
12.20-12.30	·    Joaca şi îmbrăcarea – până la sosirea părinţilor

Conţinuturile activităţilor sunt date de schimbările anotimpurilor, viaţa plantelor – animalelor – oamenilor, sărbătorile anului liturgic.

În cursul cunoaşterii mediului înconjurător contribuim la formarea viziunii copiilor în legătură cu: cantitate, formă, dimensiune, aspecte privind timpul – planul – spaţiul.

Orarul săptămânal nu reprezintă activităţi zilnice, ci – prelucrarea impresiilor, trăirilor, cunoştinţelor, experienţelor – pe teme date, prin diferitele arii curriculare de activitate. Mărimea timpului didactic alocat depinde de importanţa temelor respective, dimensiunile lor, interesul arătat de copii faţă de temele respective.

 

 

Prelucrarea unei teme se realizează conform următorului model:

TEMA:……………………………………………………………

DATA:…………………………………………………………………

 

Acumularea experienţelor

 

Despre lucruri, situaţii reale, despre mediul înconjurător	Prin fapte active	Prin joacă	Prin relaţia cu Dumnezeu	Sărbători / prin sărbătorire

 

Adâncirea trăirilor şi a experienţelor

 

Prin conversaţie	Prin întâmplări şi basme	Prin joacă	Prin activităţi creative/lucru manual/desen	Prin cântec/muzică	Prin mişcare

 

4.3.1.      Documentele scrise ale grădiniţei noastre

–          Legea Învăţământului

–          Programa naţională de bază a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copiii

–          Programa locală a activităţilor instructiv-educative ale Grădiniţei de Copiii al Liceului

Teologic Romano-Catolic „Gróf  Majláth Gusztáv Károly” (cu program normal)

–          Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului preşcolar

–          Proiectări didactice anuale

–          Programa instructiv-educativă a grupelor de copiii

–          Programa anuală, proiectarea activităţilor ale directorului instituţiei

–          Registrul de înscriere

Scopul evaluării şi a verificării este dezvoltarea şi ajutorarea exerciţiului pedagogic, dezvoltarea educaţiei credincioase.

Ariile: verificarea condiţiilor activităţii educative, urmărirea programei educative locale, verificarea şi analizarea documentelor.

În munca noastră este importantă evaluarea obiectivă, circumspectivă, pe baze faptice, concepută şi realizată în mod constructiv. Pe parcursul analizării muncii practice un punct de vedere primordial îl constituie respectarea muncii individuale şi sinestaătătoare, asigurarea libertăţii metodice, întărirea pozitivă.

.

4.3.2.      Sarcini privind ocrotirea copilului

Situaţia socio-materială a familiilor copiilor grădiniţei noastre se distribuie aproape în mod egal în două: cei cu o stare materială bună, respectiv cei cu stare materială precară. În cazul copiilor noi, deja la înscriere ne informăm printr-o Foaie personală despre situaţia socio-materială a familiei, din care provine copilul. Principalele sarcini ale noastre sunt: prevenţia, întrajutorarea umană, înţelegerea şi consilierea.

4.3.3.      Legătura dintre grădiniţă şi familie

Grădiniţa noastră îşi propune continuarea educaţiei din familie, şi – în strânsă legătură cu familia – realizarea educaţiei religioase la nivelul adecvat particularităţilor de vârstă. Continuarea educaţiei religioase presupune o iniţiere prealabilă în acest sens în familie. Educaţia religioasă începe deja la vârstă fragedă, atunci, când copilul interiorizează iubirea lui Dumnezeu – prin forme de comportament transcendentale trăite în / de familie. Din acest motiv depinde activitatea educativă a noastră de viaţa religioasă a familiilor. Prestaţia educativă în domeniul religios va da randament numai atunci, dacă se referă la educaţia totală, generală.

Despre dezvoltarea individuală a copilului ne consfătuim în permanenţă cu părinţii. Este importantă în acest sens luarea în consideraţie a „sensibilităţii de problemă”, caracterul umanitar al rezolvării de probleme, ajutorul anticipativ, înţelegerea şi încrederea reciproce.

Formele ţinerii legăturii cu familia:

–          înscrierea copilului, ca prima formă a legăturii

–          acomodarea, când părinţii vor cunoaşte îndeaproape viaţa din grădiniţă

–          vizite la familii

–          conversaţii individuale – în cadrul orelor de audienţe, sau în mod spontan

–          şedinţe cu părinţii

–          festivităţi ocazionate de sărbători bisericeşti – sau festivităţi din grădiniţă

–          activităţi în timpul liber, excursii

5. OBIECTIVELE GENERALE EDUCATIVE ALE GRĂDINIŢEI

 

Obiective educative:

–       Dezvoltarea imaginii lui Dumnezeu în sufletul copilului – pe baza exemplului de viaţă şi comportament al pedagogului creştin

–       Iubirea necondiţionată

–       Relaţia cu lumea creată – ocrotirea acestei lumi

–       Fundamentarea vieţii practice credincioase creştine:

• Însuşirea valorilor fundamentale ale moralei creştine
• Forme de comportament şi simţul de responsabilitate
• Sărbătorile anului liturgic

–       Educaţia creştin-cetăţenească

 

Sarcini:

–       ca o continuare a educaţiei religioase realizate în familie – întărirea şi extinderea valorilor creştine

–       formarea de idee despre iubirea lui Dumnezeu

–       formarea şi dezvoltarea competenţelor de „admirare a lumii create”

–       bucuria, recunoştinţa, respectul, ocrotirea

–       experimentarea vieţii creştine pe parcursul vieţii din grădiniţă:

• iubirea faţă de semeni
• virtuţile creştine
• iertarea
• acceptarea reciprocă
• solemnitatea festivă

–       imaginea omului creştin răspunzător, formarea şi exersarea simţului de răspundere

5.1. Sarcinile educaţiei din grădiniţă prin prisma educaţiei în limba maternă

Educaţia individuală şi colectivă a limbii materne

o  iniţierea exprimării verbale prin joacă

o  pornirea comunicaţiei elementare

o  diferenţiere de sunet

o  îmbogăţirea vocabularului

o  pronunţia corectă

o  îndrumarea comunicaţiei în familie şi sprijinirea pedagogică a acesteia

o  coordonarea vorbirii şi a mişcării

5.2. Educarea la credinţă

• Idealul omului catolic – fundamentarea vieţii creştine
• Formarea deprinderilor referitoare la iubirea de Dumnezeu
• Întărirea şi completarea valorilor catolice – ca o continuare a educaţiei creştine primite în familie –, respectiv transmiterea acestora prin copil, în familie
• Experienţa vieţii de credinţă catolică pe parcursul vieţii la grădiniţă
• Virtuţi însuşite de la Cristos: iubirea aproapelui, iertarea, întrajutorarea, pocăinţa, bunătatea, dărnicia, atenţia etc.
• Mijloacele vieţii religioase catolice: Biserica, anul liturgic, liturghia, sacramentele, respectarea sfinţilor, formarea şi dezvoltarea aptitudinii de admirare a lumii create (bucuria, mulţumirea, respectul, ocrotirea, răspunderea etc.)

5.3. Educaţia afectivă şi asigurarea procesului socializării

(Educaţia morală, educaţia comunitară)

• Trăirea ajutorului lui Dumnezeu creator
• Formarea caracterului copilului
• Sesizarea valorilor grupelor de copii de aceeaşi vârstă
• Formare răbdării, solidarităţii, dreptăţii
• Formele exprimării emotive
• Exprimarea iubirii, îngrijorării, temerii
• Însuşirea autodisciplinei, disciplinei, politeţei
• Conştientizarea socializării, a aşteptărilor sociale
• Trăirea identităţii de roluri
• Îngrijirea tradiţiilor noastre, aniversarea zilelor însemnate (sărbători laice)
• Sărbătorile bisericeşti

5.4. Formarea conduitei sănătoase de viaţă

(Întărirea sănătăţii corporale a copilului, asigurarea confortului.)

• Educare la un mod şi o conduită de viaţă sănătoase
• Formarea pretenţiei estetice faţă de sine însuşi şi faţă de mediul înconjurător
• Asigurarea unui anturaj sănătos şi sigur
• Însuşirea unor deprinderi sanitare adecvate
• Ajutarea dezvoltării mişcării armonioase şi organizate
• Antrenament continuu, educaţie corporală, prevenţia
• Activitate în aer liber
• Formarea şi dezvoltarea culturii gastronomice
• Alimentaţia modernă
• Formarea deprinderilor şi a regulilor igienice, respectarea intimităţii

5.5. Educarea copilului dezavantajat social (Integrarea copiilor cu nevoi speciale)

Realizarea şi menţinerea relaţiilor interpersonale:

• Pregătirea grupului pentru realizarea şi menţinerea relaţiilor interpersonale
• Motivarea realizării relaţiilor interpersonale prin joacă
• Menţinerea relaţiilor interpersonale prin darea de sarcini
• Menţinerea şi exprimarea interesului
• Descoperirea, prevenirea şi corectarea deficienţelor de învăţare, prin luarea în consideraţie a particularităţilor de vârstă, respectiv a ritmului diferit de dezvoltare a copiilor cu nevoi educative speciale

Realizarea contactului verbal:

• Salutul – Rămas bun
• Felicitarea, chemare, invitaţia
• Interesare în context copil-copil, respectiv copil-adult
• Formele de exprimare lingvistică ale admiraţiei, ale recunoştinţei, ale bucuriei reciproce şi ale bunului simţ
• Formele de exprimare lingvistică ale tristeţii, ale regretului, ale compasiunii

Tehnici de rezolvare a conflictelor:

• Încercări de rezolvare a conflictelor, certurilor, ieşirea din conflict
• Îmblânzirea mimicii şi a gesturilor, atingerea, contact corporal
• Forţă vocală adecvată, tonalitate
• Ocolirea gesturilor excesive şi a interjecţiilor
• Asumarea răspunderii
• Cererea de iertare
• Împăcarea

5.6. Educaţia raţională, realizarea educaţiei diferenţiate

(Însuşirea conştientă a competenţelor şi deprinderilor – conform ritmului dezvoltării individuale)

Competenţe cognitive:

• Perceperea vizuală, vederea şi constanţa formelor (figuri, forme, dimensiuni, culori,

relaţia „parte-întreg”)

• Orientarea în spaţiu (lateralitate, direcţii, relaţii)
• Dezvoltarea interacţiunii analizatorice, originea lucrurilor
• Formularea vizuală a relaţiilor percepute
• Capabilitatea de rezolvare a problemelor
• Operaţiuni de gândire – concluzionarea, concretizarea, generalizarea, comparaţia (diferenţa-similitudinea)
• Memoria verbală, vizuală, respectiv persistenţa şi durata atenţiei

Competenţe de comunicare:

• Auzul vorbirii, înţelegerea vorbirii, reproducerea verbală, perceperea vorbei, vorbirea corectă, curată
• Pronunţia sunetelor, vocabularul
• Redactarea propoziţiilor
• Vorbirea inteligentă, fluentă, coerentă

– Cu luarea în considerare a nivelului de dezvoltare a capacităţii de percepţie a copiilor.

 

6. FORMELE DE ACTIVITATE ALE GRĂDINIŢEI CATOLICE

 

 

6.1. Educarea la credinţă

Credinţa este darul lui Dumnezeu

• Credinţa provine din auz, dar este necesar şi exemplul:

o   observarea

o   siguranţa afectivă

o   atmosferă iubitoare – acceptare

o   sentimentul unităţii

o   trăirea mai departe a credinţei după intrarea la şcoală

• Sarcinile misionare ale grădiniţei:

o   atragerea familiilor în viaţa comunităţii bisericeşti locale

o   constituie forţă de menţinere rugăciunea, munca şi distracţia în comun

o   educaţia la credinţă împleteşte în întregime viaţa din grădiniţă

o   modul de salut

o   conversaţia sufletească zilnică

o   rugăciune înainte şi după mese

o   vizitarea bisericilor

o   joacă

o   rugăciune înainte de plecare

• Întâmplările anului liturgic

o   Sărbătorile de Crăciun

o   Sărbătorile de Paşti

o   /Pregătind de sărbători săvârşirea de fapte bune/

o   Vizitarea bisericilor, cunoştinţă cu instrumentele liturgice

o   Însuşirea comportamentului corect cu ocazia vizitării bisericilor

o   Participare la slujbe în comun cu familiile copiilor

o   Învăţarea rugăciunilor

Educaţia morală (educaţie comunitară şi individuală, educaţie familială, virtuţile creştine)

o   Activităţi dătătoare de trăiri emoţionale comune

o   Fundamentarea şi formarea trăsăturilor de morală creştină

/compasiune, întrajutorare, dărnicie, atenţie, voinţă/

o   Întărirea sentimentului de siguranţă /iubire necondiţionată, sentimentul acceptării/

Din privinţa dezvoltării comportamentului copilului constituie un model comportamentul personalului din grădiniţă.

Sărbători şi aniversări

Sarcină:

o   Învăţarea modului de a sărbători

o   Încărcarea sărbătorilor cu conţinut afectiv

o   Scoaterea zilei de sărbătoare dintre zilele obişnuite

o   Pregătirea adecvată a sărbătorilor

 

6.2. Jocul

Jocul este activitatea cea mai importantă a copilăriei, cu un caracter benefic din privinţa dezvoltării copiilor, şi totodată activitatea cea mai eficace a educaţiei din perioada  preşcolară.

 Scopul: educarea copiilor sensibili la valorile creştine, creativi, cu aptitudini de acomodare şi de acceptare a colegilor din grupă, activi, înţelegători şi menţinători ai sarcinilor primite.

Conţinutul jocului

Dezvoltarea relaţiilor sociale şi a conţinutului de joc la preşcolari de vârsta 3-6-8 ani:

• Viaţa socială a copilului se dezvoltă de la grupa cu membri puţini, la grupa mai numeroasă
• Caracteristicile de formă şi de conţinut ale jocului copilului
• Durata, adâncimea, nivelul, conţinutul jocului
• Calitatea relaţiilor sociale
• Nivelul relaţiilor sociale formate
• Nivelul lingvistic
• Modele de comportament şi obiceiuri

Cadrul organizatoric

Să existe:             – loc

– timp

– atmosferă calmă

– instrumente de joc

Jocul practic sau jocul de funcţie:

• Joc practic cu mişcări
• Joc practic manipulativ
• Joc practic verbal

Jocuri constructive

• Cu scop spontan – cu scop determinat
• La sală, sau în curte (în aer liber)

Jocuri de rol

• Joc de rol efectiv
• Jocuri constructive
• Jocuri construcţionale (de îmbinare)
• Dramatizarea de poveşti, teatru de păpuşi

/provine din jocul practic, redă trăirea emotivă, imită adulţii sau colegii de grup, contribuie la formarea comunităţii şi a comportamentului, oglindeşte personalitatea, realizează specificităţi locale/

Jocuri de reguli

• Jocuri de reguli active (de mişcare)
• Jocuri de reguli care contribuie la dezvoltarea inteligenţei

/acomodare – conformare la reguli, însuşirea formelor corecte de comportament, relaţia cu grupul şi relaţiile reciproce/

Meşteriri – Dibăciri

• Însuşirea tehnicilor
• Tranziţie dintre joacă şi muncă

/bucuria creării, dezvoltarea creativităţii, relaţii sociale, dezvoltări motorice fine/

Teatru de păpuşi, dramatizare

• Reflectarea personalităţii
• Trăiri estetice
• Confecţionarea păpuşilor
• Reprezentaţia de teatru de păpuşi a educatoarei
• Reprezentaţia de teatru de păpuşi a copilului
• Comunicaţie
• Metacomunicaţie
• Elemente de joc dramatic
• Dezvoltarea schemei de corp
• Identificare cu rol

/capacitatea de acomodare, competenţa de vorbire, autoevaluarea, cunoaşterea de sine/

6.3. Poezia, povestea (basmul)

• Trezirea poftei de vorbire
• Întărirea înţelegerii vorbirii
• Oferirea trăirii literare
• Educaţia afectivă şi estetică
• Întărirea trăirii sentimentului comunitar, dezvoltarea personalităţii
• Stimularea recitării, povestirii
• Întărirea conştiinţei naţionale, creştine
• Ascultarea întâmplărilor biblice
• Sporirea valorii sărbătorilor
• Educarea iubirii de carte

6.4. Cântecul, jocul cu cântec, muzica

• Însuşirea „limbii materne muzicale”
• Întărirea vorbirii accentuate a limbii maghiare
• Dezvoltarea simţului ritmic
• Cunoştinţa cu instrumentele muzicale
• Dezvoltarea auzului muzical
• Alegerea scalei vocale adecvate particularităţilor de dezvoltare
• Dezvoltarea competenţelor vocale (cântul)
• Dezvoltarea creativităţii vocale şi a improvizaţiei
• Educaţia afectivă şi estetică
• Audiţie muzicală, muzica bisericească

 

6.5. Educaţia vizuală – Desenul, modelare, lucrul manual

• Dezvoltarea vizuală
• Trezirea interesului către activitatea vizuală
• Prezentarea vizuală a sentimentelor, ideilor
• Formarea sistemului de obiceiuri
• Prezentarea diferitelor tehnici şi materiale
• Orientarea în spaţiu, îmbogăţirea universului culorilor şi al formelor
• Dezvoltarea motorie fină
• Educaţia afectivă şi estetică
• Observarea bucuriei de creaţie
• Analiza operei artistice

 

6.6. Mişcarea – Gimnastica

• Satisfacerea nevoii de mişcare, trăirea bucuriei mişcării
• Formarea conduitei de viaţă sănătoase
• Ajutarea dezvoltării mişcării armonice
• Dezvoltarea competenţelor corporale, întărirea încrederii de sine
• Utilizarea instrumentelor diverse
• Includerea în activităţi a jocurilor de mişcare
• Dezvoltarea macromişcării şi a motoriei fine
• Dezvoltarea conştientă a mişcării în aer liber
• Corectarea ţinutei picioarelor, includerea gimnasticii de picioare în mişcarea zilnică
• Prevenirea accidentelor prin asigurarea mediului adecvat, şi prin educaţie etică

6.7. Cunoaşterea mediului înconjurător

• Admirarea frumuseţilor lumii create (bucuria, mulţumirea)
• Cunoaşterea mediului natural şi social
• Cunoaşterea locului de naştere, a obiceiurilor şi tradiţiilor
• Organizarea plimbărilor şi excursiilor de observare
• Adunarea de cunoştinţe pe cale experimentală (anotimpuri, fenomene, plante, animale)
• Observarea schimbărilor biologice în „colţul naturii”
• Educare pentru ocrotirea naturii
• Raporturile dintre formele, mărimile şi spaţiile mediului
• Dezvoltarea orientării în spaţiu
• Educarea siguranţei circulaţiei, autodisciplinei şi ocrotirii reciproce

 

 

6.8. Activităţi cu caracter de muncă

Scopul: fundamentarea respectului faţă de muncă, preţuirea rezultatelor, iubirea faţă de omul muncitor.

• Autoservirea

o   îmbrăcarea

o   igiena corporală

o   operaţiuni legate de mese

• Munca prestată în favoarea comunităţii

o   activitatea de copil de serviciu

o   sarcini permanente legate de viaţa grupului

• Muncile ocazionale şi sarcinile individuale

o   asigurarea ordinii în mediul înconjurător

o   ajutarea adultului, ajutorarea reciprocă, ajutarea celor mici

o   îndeplinirea altor sarcini

• Activităţi adecvate anotimpurilor

o   la sala grupei

o   în curte

o   în preajma grădiniţei

6.9. Învăţarea

Învăţarea este nu numai însuşirea cunoştinţelor folositoare din punct de vedere social, ci şi trăirea polivalentă a siguranţei şi reciprocităţii, a acceptorii şi a faptului că eşti acceptat.

• Să apară formarea competenţelor cognitive amplasate în activităţi.
• Atenţie la perceperile şi competenţele vizuale, acustice, cinestetice şi la realizarea prin joacă a dezvoltării memoriei verbale.
• Trebuie să fie primordială luarea la cunoştinţă a particularităţilor personale, împovărarea optimală şi motivaţia.
• Este importantă sistematizarea cunoştinţelor şi experienţelor acumulate, suprapunerea lor.
• În cazul împiedicării învăţării la copil este nevoie strângerea rândurilor, dezvoltare adecvată posibilităţilor intelectuale.
• În cazul copilului cu talente ieşite din comun se impune o mai mare atenţie, şi dezvoltarea individuală.

/întrebări frecvente, atenţie la micile modificări ale anturajului, atenţie concentrată, memorie deosebită, capacitate de imaginaţie şi originalitate/

 

6.10. Caracteristicile dezvoltării la sfârşitul vârstei preşcolare

• Majoritatea copiilor, ajungând la sfârşitul vârstei preşcolare, ating nivelul dezvoltării intelectuale necesar începerii şcolii.
• Nivelul de aptitudine pentru începerea şcolii are criterii somatice, sufleteşti şi sociale, dintre care nici unul nu se poate neglija, deoarece sunt necesare în egală măsură activităţii de reuşită în şcoală.

o   Nivelul dezvoltării somatice (schimbarea siluetei, capacitatea de împovărare, mişcarea armonioasă, coordonată, capacitatea de satisfacere conştientă a nevoilor corporale)

o   Nivelul dezvoltării competenţelor sufleteşti (echilibrat sufleteşte, cunoaşte regulile generale ale comportamentului, sunt îndeajuns dezvoltate competenţele necesare învăţării – întipărirea voită şi atenţia –, are capacitate comunicativă adecvată, are cunoştinţe elementare despre sine şi despre anturajul său natural şi social)

o   Nivelul dezvoltării competenţelor psihirelaţionale – sociale (maturitate socială – acceptarea, colaborarea, relaţionarea – capacitatea de acomodare, conştiinţa de sarcină în formare, existenţa caracteristicilor necesare acumulării de cunoştinţe)

• Pornind de la vârsta de 5 ani este obligatorie frecventarea grădiniţei. Educaţia primită în grădiniţă este orientată către întreaga personalitate a copilului.
• În caz de nevoie trebuie cerut ajutorul unor specialişti.
• Criteriul maturităţii de şcoală al preşcolarilor îndreptăţiţi la îngrijiri speciale.

7. OCROTIREA COPILULUI ŞI A TINERETULUI

Scopul: descoperirea pe parcursul prevenţiei a faptelor şi motivelor, care pot periclita sau împiedica dezvoltarea copiilor.

Puncte de vedere necesare evaluării anuale a situaţiei copiilor preşcolari:

• Numărul total al preşcolarilor
• Din acest număr câţi sunt periclitaţi
• Numărul copiilor cu situaţie dezavantajată
• Numărul celor care trăiesc în familii cu trei sau mai mulţi copii

Puncte de vedere care examinează motivele de periclitare ale copiilor:

• Mediul familial

o   Deficienţe educative

o   Situaţie familială criminală

o   Condiţii precare de locuit

o   Motive de sănătate

o   Motive existente în personalitatea copilului

o   Motive materiale

o   Legături familiale stricate

• Mediul extrafamilial

o   Viaţa se decurge în plină stradă

o   Viaţa se decurge în magazinul de băuturi sau în cârciumă

o   Obligarea la cerşit

o   Oameni fără locuinţă, ocupanţi abuzivi de locuinţă

o   Consumare de droguri

o   Tratament psihiatric

o   Şomaj

o   Relaţii conjugale schimbătoare

• Paşi făcuţi în posesiunea cunoştinţelor de cauză, apărare contra accidentelor. Câte un responsabil pe edificiu – însărcinat cu ocrotirea copilului – ajută activităţile precaute de ocrotire a copilului şi de prevenire a accidentelor ale educatoarelor.
• Prestează munca lor pe bază de însărcinare.
• Este obligatorie întocmirea programei de ocrotire a copilului – anual, reîmprospătarea şi completarea cunoştinţelor de ocrotire a copiilor.
• Consultaţii sistematice cu educatoarele şi cu directorul instituţiei.
• Organizarea vizitelor la familii.

 

Este necesară ţinerea legăturii cu:

• Serviciul Bunăstării Copilului
• Centrul de Ajutor Familial
• inspectorul de la Ocrotirea Copiilor
• consilierul educaţional
• Comitetul de Experţi
• Grupuri Caritas
• Serviciul de Ajutor Maltez

 

8. FORMELE ŞI POSIBILITĂŢILE DE DEZVOLTARE ALE COLABORĂRII PĂRINŢILOR, PREŞCOLARILOR ŞI EDUCATOARELOR ÎN GRĂDINIŢELE CATOLICE

• Este deosebit de importantă ţinerea legăturii strânse cu părinţii, evanghelizarea.
• Vizite la familii, cunoaşterea anturajului familial al copilului.
• Orarul de audienţă serveşte urmărirea dezvoltării copilului.
• Organizarea şedinţelor cu părinţii.
• Sprijinirea comunităţii părinteşti şi a Consiliului de Grădiniţă.
• Crearea posibilităţii de organizare a zilelor grădiniţei, a zilelor deschise, sau a zilelor de joacă.
• Organizarea de programe culturale comune.
• Oferirea posibilităţilor de pelerinaj şi de excursii.
• Participare comună la slujbele catolice.
• Realizarea unor programe unice de popularizare a grădiniţei.

[1] Codul de Drept Canonic (C.D.C. 796.1.)

[2] Conciliul II. de la Vatican – „Gravissimum Educationis Momentum”(G.E.3.)